Spectacol de teatru interpretat de copii. Senzational!

Ei sunt Andrei, Alexandra, Alysia, Marius, Iulian, Tudor, George; adică un grup de copii care și-au pus în minte să facă singuri un spectacol. Și l-au făcut! Ca să aflați ce a ieșit, vă invităm să citiți mărturiile de mai jos; sau mai bine, veniți la teatru, să îi vedeți și să vă convingeți singuri!“

Astăzi, 27 mai 2019, am fost la …COMEDIE! “Funny money”, scrisă de Ray Cooney, jucată de un grup de copii inimoși de la Școala Gimnazială Peter Thal. Rar mai întâlnești în ziua de azi comedii care să îți stârnească râsul de la început până la final, aproape fără oprire. Iar copiii aceștia minunați au reușit să ne facă să râdem, să savurăm fiecare situație, să trecem dincolo de rutina zilnică și să ne întâlnim cu toții în lumea fascinantă a Artei actoricești. Felicitări din tot sufletul și îi invităm și pe cei care nu au văzut astăzi piesa să vină la următorul spectacol. Merită!” ne-a spus cu un zâmbet larg pe față, d-na profesoară Daniela Nae, la sfârșitul spectacolului.

“Punerea în scenă a spectacolului “Funny money” a însemnat pentru noi un țel pe care ne-am dorit foarte mult să îl atingem. Am depus foarte mult efort pentru pregătiri, de la repetiții la pregătirile tehnice (afișe, decor, bilete de intrare, etc.) Astăzi putem spune mândri că totul s-a sfârșit cu bine și toată munca noastră nu a fost în zadar. Suntem entuziasmați de rezultat și sperăm că în viitorul apropiat să pregătim o nouă piesă, mai bună, mai amuzantă, la care toți spectatorii să se simtă foarte bine” ne-a marturisit după spectacol Andrei Albu, regizorul spectacolului și interpretul principal.

Am dat cuvântul și Mariei Pavel, care a venit în culise după spectacol să își felicite colegii. “Actorii au avut un fel aparte de a impresiona prin simplitatea lor, prin faptul că, deși nici unul nu are studii de specialitate, au reușit împreună să demonstreze că determinarea este cheia succesului în viață. Iar în cazul lor, cu siguranță au reușit să-mi demonstreze perseverența de care au dat dovadă în timpul repetițiilor. Ei sunt cei care au dat dovadă de o naturalețe copleșitoare, de un sentiment de “va fi bine” care se răspândea cu fiecare replică, cu fiecare gest, de pe scenă înspre noi, spectatorii. Mă uitam în stânga și dreapta mea, din când în când, doar pentru a-i vedea pe colegii mei, spectatori și ei, cu zâmbete largi pe față, susținându-i pe actori. Țin să le fiu recunoscătoare tuturor celor implicați, indiferent de rolul jucat pe scenă sau în afara ei, precum și celor care i-au încurajat. Iar lecția cea mai importantă pe care am învățat-o astăzi, dincolo de zâmbetul pe care încă îl mai păstrez, este că nu contează experiența, ci implicarea; iar ei au reușit să înțeleagă aceast lucru, copii fiind.”